Catina

        

     Cătina, sau "ginsengul romanesc" contine cea mai mare cantitate de vitamina C, mai mult decat macesul si de zece ori mai mult decat citricele.

       Cătina albă, cunoscută īn unele părți și sub numele de cătină de rāu sau simplu cătină (nume științific Hippophaë rhamnoides L.), este un arbust foarte ramificat și spinos care crește în România începând din nisipurile și pietrișurile litorale până în regiunile muntoase, alcătuind uneori crânguri și tufișuri destul de întinse.

       Cătina albă se utilizează deopotrivă în industria alimentară, în silvicultură, în farmacie dar și ca plantă ornamentală. Fructul de cătină conține de două ori mai multă vitamina C decât măceşul și de 10 ori mai mult decât citricele. În fructele coapte conținutul depășește 400-800 mg la 100 g suc proaspăt. Alte vitamine prezente în fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai regăsim celuloza, betacaroten (într-un procent net superior celui din pulpa de morcov), microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si sodiu, uleiuri complexe, etc.

       Frunzele sunt întregi, liniar-lanceolate, de culoare verde-cenușie pe fața superioară și albicios-argintie pe cea inferioară. Florile, dioice, sunt mici și apar înaintea frunzelor; cele mascule, sesile, au 2 sepale și 4 stamine, iar cele femele sunt scurt pediculate și au 2 sepale.          Fructele sunt ovoide sau globuloase, lungi de 5-10 mm și late de 4-8 mm, de culoare verde la început și galben-portocalie la completa lor maturitate.

       Planta crește până la 2-5 m, are scoarța brun-închis care se transformă în ritidon brăzdat. Face lujeri anuali solzoși, cenușu-argentii, ramuri laterale cu spini numeroși și puternici, cu muguri mici, păroși, cu gust amărui. Frunzele sunt lanceolate, de până la 6 cm lungime, cu nervură mediană evidentă. Face flori unisexuat-dioice, galben-ruginii, cele masculine grupate în fluorescențe globulare, iar cele feminine în raceme. Face fructe "false", drupe de 6-8 mm, ovoide, cărnoase, portocalii cu un sâmbure foarte tare. Fructele pot rămâne peste iarnă pe ramuri. Arbustul fructifică 20-25 ani și lăstărește în fiecare an foarte puternic.

       Fructul conține:

• substanță uscată (15-20%)
• zaharuri (0,05-0,5%)
• acizi organici (1,5-4%)
• pectine (0,14-0,5)
• polifenoli și tananți, flavonoide (1,8%)
• celuloză (0,9%)
• proteine (1,2%)
• ulei deosebit de complex (8-12%)
• β-caroten (3,5-10%)
• microelemente (dintre care amintim fosforul 194,4 mg% , calciu 211,8 mg%, magneziu 186,1 mg %, potasiu 165,1%, sodiu 2,8 mg%, fier 13,84mg%)
• vitamine liposolubile ( vitamina A <380mg% , vitamina E 16 mg%, vitamina F 8mg%, vitamina D 20mg%)
• vitamine hidrosolubile ( vitamina C, vitamina P, vitamina K, vitamina B₁-B₉ cantitatea lor variază intre 360-2500mg/100g fruct)
• 18 amino acizi esențiali
• acizi grași esențiali (80-90%)

       Dintre acizi esențiali amintim: acidul oleic (1%), acid linoilei (3%), acid pantotenic (1,5%), acid palmitoleic (1%), acid heptadecanoic (1%), acid erucic (1%), acid succinic, acid malic, acid maleiuc, acid ascorbic,α și β cateron, licopen , criptoxantină, zeaxantină, taraxantină, fitofluină, kantofilă, tocoferoli, fitosteroli, ect. Semințele mai conțin acizi grași nesaturați ( cu legături duble sau triple) cum ar fi: acidul linoleic și linolenic.

       Frunzele și scoarța arbustului are conținut mai mare de sitosferol și tocoferol. După cum bine se știe vitaminele liposolubile sunt instabile în mediu acid, iar vitaminele hidrosolubile sunt instabile în mediu alcalin. Păstrarea acestor vitamine se explică prin existența unor mebrane unidirecționale. De aceea majoritarea preparatelor nu au același conținut ridicat în vitamine ca fructul în sine.

       Cătina poate inlocui cu brio unele medicamente si poate invinge bolile.

       Vindecă bolile de piele

       Uleiul de cătină este foarte eficient în afecţiunile pielii, cum ar fi psoriazisul, eczemele, arsurile, mâncărimile. El protejează pielea împotriva radiaţiilor ultraviolete, o hrăneşte şi o revitalizează, prin conţinutul de vitamine A, B1, B2, C, E, K. Uleiul se aplică extern, pe zona afectată, de 2-3 ori pe zi, dar poate fi administrat şi pe cale orală – o linguriţă de trei ori pe zi.

       Combate stresul

       Dacă tot vorbim despre uleiul de cătină, află că are efecte benefice şi împotriva stresului. Cătina este bogate în fosfor şi calciu, în vitamine din grupa B, în vitamina C (după măceş, are cel mai ridicat conţinut de vitamina C). Pentru cei suprasolicitaţi de efort fizic sau intelectual, se recomandă în fiecare zi 20 de picături de ulei de cătină, sau 4-5 linguriţe de fructe proaspete (ori congelate) amestecate cu miere, de trei ori pe zi.

       Înlătură anemia

       Datorită conţinutului bogat în vitamine şi minerale, cătina este considerată o polivitamină naturală. Persoanele aflate în convalescenţă sau care suferă de anemii, copiii peste şapte ani, femeile care doresc să-şi întărească organismul pot face timp de o lună o cură cu fructe proaspete sau cu suc de cătină. Boabele se storc, iar sucul se amestecă imediat cu miere, în părţi egale. Se lasă să macereze la rece, timp de 24 de ore, apoi se ia câte o ceşcuţă dimineaţa, pe stomacul gol.

       Tratează hepatita

       Acelaşi suc are efecte benefice şi-n cazul afecţiunilor hepatice acute sau cronice, întrucât cătina este un bun stimulent hepatic. Se iau 5-6 linguri de suc pe zi, simplu sau diluat cu apă, în cazul în care nu prea-ţi place gustul acrişor.

       Întăreşte inima

       Cătina albă duce la scăderea colesterolului, fapt care previne îngroşarea arterelor. De asemenea, conţine o cantitate mare de antioxidanţi, care protejează inima şi vasele de sânge. La aceste două proprietăţi se adăugă şi efectul ei anticoagulant. Prin urmare, cătina este recomandată şi-n afecţiunile cardiovasculare (în special hipertensiune arterială, ateroscleroză, sindromul Raynaud). Bea în fiecare zi 3-4 linguri de sirop de cătină obţinut prin presare la rece, diluat cu apă sau cu alte lichide, şi vei avea o sănătate de fier!

Utilizările cătinei

       In urma cercetărilor efectuate de specialiştii români asupra cătinei albe din flora spontană şi din culturi, în comparaţie cu cătina din alte ţări europene si asiatice, s-a evidenţiat un conţinut foarte ridicat de principii active necesare organismului. În afară de fructe, de la cătina se folosesc seminţele, frunzele si scoarţa. Cătina este folosită în următoarele forme:

• pulbere de cătina uscată - se obţine din fructe uscate de cătina, care se macină cât mai fin. Păstrarea este indicată în borcane de sticlă pentru a nu pierde fracţia uleioasă.  Este utilizată pentru întărirea sistemului imunitar.
• macerat de cătina uscată în apă la temperatura camerei - cu adaos de miere lichidă este un produs energizant uşor de asimilat, cu acţiune de stimulare a poftei de mâncare, combatere a asteniei, evitare a avitaminozei;
• sirop şi nectar de cătină - în general cu adaos de miere, pentru a combate gustul astringent, au efecte energizante şi măresc rezistenţa organismului la efort, fiind utile în tratarea cayurilor de alcoolism, anemii, astenii, stres, gingivite. Asociate cu o alimentaţie lactovegetariană, au un efect regenerant si detoxifiant foarte puternic, fiind indicate în boli ale sistemului respirator (bronşită cronică, astm, infecţii respiratorii ale persoanelor care lucrează în mediu toxic, stări depresive, infecţii virale (herpes, hepatita A, B, HIV).
• ulei de cătină - după uleiul de palmier este al doilea ca bogăţie in vitamina E şi este folosit in scop profilactic pentru încetinirea proceselor de îmbătrânire şi pentru prevenirea apariţiei cancerului, precum şi ca tonic general în situaţii de stres, cu rol imunomodulator. Pentru uz intern, uleiul de cătină se utilizează ca adjuvant în tratamentul unor afecţiuni cardiovasculare, datorită protecţiei coronariene pe care o asigură, precum şi în afecţiuni ale aparatului digestiv. Are activitate deosebită în hepatitele cronice, afecţiuni urogenitale, afecţiuni neurologice si psihice. În literatura de specialitate se evidenţiază activitatea antianemică şi rolul excepţional în stagnarea şi regresul diverselor afecţiuni oculare (hemeralopie, prezbitism, cheratomalacie, miopie, astigmatism, hipermetropie, glaucom, cataractă) datorită conţinutului mare în beta-caroten. Pentru uz extern, se foloseşte în afecţiuni dermatologice (psoriazis), afecţiuni ORL cu componentă atopică şi inflamatorie, în tratamentul local al eczemelor, arsurilor termice şi chimice, degerăturilor, alergodermiilor, rănilor cu vindecare lentă. Este singurul produs natural recunoscut pentru activitatea de protecţie împotriva radiaţiilor solare sau de altă natură.
• concentrate în principii active se utilizează cu rezultate spectaculoase in geriatrie, tratarea depresiilor, a bolii Parkinson, a tumorilor, adenoamelor şi leucemiei.
• unguente de uz cosmetic pe bază de ulei de cătină, respectiv creme antirid şi nutritive, geluri şi lotiuni de preotectie şi întreţinere, cu acţiune revitalizantă şi hidratantă pentru ten.

       Produseleobţinute din cătină (ceai de frunze, frunze sau scoarţa, sirop sau ulei) constituie complemente alimentare care ajuta organismul să-şi regleze funcţiile şi să aibă o imunitate ridicată.

       Este recomandata utilizarea fructelor de cătină cât mai aproape de starea lor naturala, ca atare sau sub formă de extracte care să cuprindă totalitatea principiilor active. Deci se recomandă mai puţin ceaiurile şi mai degraba extractele uleioase de cătină, deoarece extractele apoase obţinute la temperatură ridicată conţin doar substanţele hidrosolubile, fiind excluse vitaminele liposolubile (A, B, E, K) care se pierd. Din aceste motive se preferă maceratele la rece.

Reţete cu cătină

       Sirop de cătină

       Ingrediente: 1 litru suc de cătină obtinut din 2 kilograme de cătina data prin storcatorul de rosii; 1,5kilograme de zahar sau 1 litru de miere de albine.

       Sucul obtinut se pune cu zaharul sau mierea intr-un vas si se amesteca de 4-5 ori pe zi (timp de 3-4 zile) pana se topeste zaharul.

       Dulceaţă de cătină:

       Ingrediente: 3 cani fructe de cătină, 2 cani zahar, 1 pachet cu gelfix clasic, 50 ml apa, 1 lingura zeama de lamaie, 1 plic zahar vanilinat.

       Mod de preparare:

       Fructele de cătină se spala si se amesteca cu apa, 2 linguri cu zahar si praful de gelfix. Se pun pe foc si cand totul incepe sa fiarba se adauga restul cantitatii de zahar, zeama de lamaie, zaharul vanilinat si se amesteca bine. Din momentul in care incepe sa fiarba din nou, se mai lasa 5 minute si se opreste focul. Dulceata se pune fierbinte in borcanele spalate, sterilizate si uscate.

       Ulei de cătină

       Ingrediente: 150 g fructe proaspete de cătină mărunţite

150 ml ulei de floarea-soarelui

       Mod de preparare:

       Adaugă 150 ml ulei de floarea-soarelui peste 150 g fructe proaspete de cătină mărunţite. Ţine vasul la temperatura camerei timp de trei săptămâni şi agită-l de câteva ori pe zi. După acest interval, zdrobeşte boabele şi pune-le din nou în ulei.

       Lasă-le încă două zi­le la lumină şi la căldură. Apoi transferă cu grijă într-un vas de sticla partea limpede care se află deasu­pra uleiului. Este indicat să le depozitezi în locuri răco­roase si ferite de lumină.