Polenul de albine

Polenul este printre cele mai vechi suplimente alimentare folosite de om. Beneficiile polenului au fost intuite de diverse civilizatii si religii. Egiptenii si chinezii antici foloseau polenul pe post de medicament si factor de intretinere a organismului. Hipocrate, parintele medicinei, considera ca polenul asigura o sanatate buna celor care il consumau si ajuta la prevenirea imbatranirii ormanismului. Druizii, preotii vechilor celti, numeau Britania "Insula Mierii". Legendele galice sunt pline de referinte la miere si polen. Din pacate proprietatile curative ale polenului au fost uitate de catre lumea moderna. La ora actuala polenul este o componenta importanta a apiterapiei (un tip de medicina alternativa care castiga din ce in ce mai multi adepti).             Polenul de albine este considerat unul dintre cei mai sanatosi nutrienti pe care natura ii poate pune la dispozitie. Este utilizat de mii de ani ca supliment nutritional, medicament, revigorant, iar majoritatea nutritionistilor vorbesc de el ca de un adevarat miracol pentru mentinerea tineretii si vitalitatii, pentru stimularea organsimului sa lupte impotriva bolilor si pentru conferirea unei stari de bine general.         Polenul se găseşte sub forma unui praf foarte fin în anterele florilor. Este alcătuit din grăuncioare de diferite forme şi culori caracteristice fiecărei plante. Se deosebeşte prin forma suprafeţei exterioare, prin conţinutul diferit în substanţe nutritive, vitamine etc.           Polenul poate fi obţinut prin recoltarea directă de către om, de la plantele care au cantităţi mari sau cu ajutorul albinelor. Spre deosebire de polenul recoltat direct de om, polenul obţinut cu ajutorul albinelor este mult mai valoros, deoarece este adunat de la mai multe flori (poliflor) la care albinele au mai adăugat nectar şi salivă.        Este foarte bogat mai ales in vitamine din complexul B (B1, B2, B3, B6, B12), antioxidanti, inclusiv betacaroten, vitamina C si vitamina E, acid folic, provitamina A. Cele mai importante minerale (dar nu singurele) care se gasesc in compozitia polenului sunt calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu, iod. Polenul este compus din aproximativ 55% carbohidrati, 35% proteine, 3% vitamine si minerale, 2% acizi grasi si 5% alte substante nutritive. Contine de doua ori mai multe proteine decat carnea de vita si reuseste sa aibe un continut de grasimi foarte scazut.         Poate fi considerat o sursa excelenta de proteine pentru vegetarieni, fiind foarte bogat si in aminoacizi esentiali. Din punct de vedere al analizei nutrientilor, polenul este unul, daca nu chiar cel mai complet nutrient natural. 30 de grame de polen aduc organismului aproximativ 28 de calorii. Din aceste 30 de grame, 7 grame sunt carbohidrati, 15% este lecitina, 25% proteine de cea mai buna calitate. Polenul de albine nu trebuie confundat cu mierea de albine, veninul de albine sau alte produse de acest tip. Ele nu contin polen.         Polenul este alimentul plastic al albinelor (spre deosebire de nectar, aliment energetic). El aduce în acelaşi timp proteinele, glucidele, lipidele, vitaminele şi sărurile minerale indispensabile albinei.  Compoziţia chimică a polenului este foarte variată în funcţie de plantă. Compoziţia polenului a făcut obiectul a foarte numeroase studii comparative. Polenul are o compoziţie variabilă în funcţie de plantele de la care provine. Astfel conţinutul în proteine poate varia între 7 şi 30%, în medie este de ordinul a 20%. Cea mai mare parte a acizilor aminaţi sunt prezenţi fie în stare liberă, fie în proteine. Extractul eteric, adică fracţia lipidică a polenului, este foarte variabilă, în funcţie de calitatea anemofilă sau entomofilă a polenului. Polenurile anemofile sunt în general mai sărace în lipide decât polenurile entomofile, îmbrăcate într-un liant gras, astfel polenul de păpădie conţine mai mult de 14% lipide, în timp ce polenurile de pin deabia depăşesc 2%. Glucidele din polen sunt mai ales zaharuri ; o bună parte din aceste zaharuri (glucoza, levuloză) provin din nectarul folosit de albină pentru confecţionarea ghemotoacelor de polen. Conţinutul mediu în zaharuri al ghemotoacelor de polen este de 15% ; la acesta se adaugă hidraţii de carbon alţii decât zaharuri, şi în special amidonul şi celuloza. Polenul este relativ bogat în vitaminele din grupa B, dar în egală măsură se găseşte vitamina C şi cantităţi importante de caroten şi carotenoizi.     Din pacate foarte multi oameni sun alergici la polen. Din aceasta cauza se recomanda testarea reactiei la polen inainte de a consuma produse bazate pe acest nutrient. Semnele si simptomele alergiei la polen sunt asemanatoare cu cele ale altor tipuri de alergii: stranutat, la care se adauga un nas infundat sau care curge, mancarime in zona ochilor, a nasului sau in gat.          Cura cu polen        Persoanelor care vor să înceapă pentru prima dată o cură cu granule de polen, le este recomandat să înceapă cu o linguriţă de produs, dimineața, înainte de masă, pe stomacul gol, mestecând foarte bine, pentru ca enzimele din salivă să poată acționa asupra produsului, facilitând astfel absorbția tuturor elementelor benefice din compoziția polenului. Timp de 8 zile se ia o linguriţă rasă de polen, ca mai apoi, în următoarele 7 zile cantitatea să se mărească, luându-se câte o linguriţă cu vârf de polen. În cea de-a treia săptămână se ia câte o lingură rasă de polen, iar din cea de-a 21-a zi se va lua, până la terminarea curei, o lingură cu vârf. Cura durează aproximativ 2 luni.       O altă variantă de cură cu polen spune că înainte de a fi consumat, pentru a ușura absorbția în tubul digestiv, granulele de polen trebuiesc dizolvate în apă cu suc de lămâie, într-un suc fresh, borș sau kefir. Pentru 30 g de polen este recomadat 150 ml lichid, iar dizolvarea să dureze minim 20 de minute. Specialiștii recomandă începerea curei de polen cu doze mici, de 10 grame (2 lingurițe rase), după masă, ca mai apoi, să fie crescută progresiv cantitatea. Persoanele foarte active sau cele suprasolicitate fizic sau intelectual pot consuma până la 50 și 100 g/zi. După o perioadă de acomodare de câteva săptămâni (perioada diferă de la persoană la persoană, în medie, între 3 și 5 săptămâni), se poate trece la administrarea pe stomacul gol, de preferat dimineața, pentru că polenul este tonic și energizant, administrarea lui seara nefiind recomandată.       Cura cu polen durează minimum două săptămani în care se consumă 10-30g polen pe zi. Se fac 3-4 cure pe an, de preferat, câte o lună la fiecare început de trimestru. În caz că vă simțiți rău, întrerupeți imediat cura și adresați-vă medicului dumneavoastră pentru un consult.        Polenul este contraindicat celor care suferă de obezitate, exces de colesterol și lipide în sânge, diabet zaharat, adenom de prostată, hiperfuncții hipofizare, hiperfuncții tiroidiene, suprarenale și testiculare, hiperexcitabilitate sexuală, ateroscleroză cerebrală avansată și manie, și, bineînțeles, persoanelor alergice la polen.    Administrarea îndelungată, fără pauze, a polenului poate provoca tulburări hormonale.